„În 2018, prin amabilitatea importatorilor de carte franceză de la Kyralina, am achiziționat un exemplar din volumul al doilea al
integralei Orașelor obscure
de François Schuiten și Benoît
Peeters. Volumul a fost publicat
de editura Casterman din Paris în 2018 și are 380 de pagini. L-am parcurs pe îndelete până în iulie 2019.
Și iată ce am aflat:
Prima secțiune, Turnul, este o bandă desenată alb-negru care urmărește explorările făcute de un zidar, Giovanni Battista, care lucrează la
întreținerea unui sector
dintr-un turn gigantic. Cum mesajele pe care acesta le trimite pentru materiale
de construcție rămân fără
răspuns, protagonistul (un bărbat între două vârste care seamănă surprinzător
de mult cu Orson Welles)
începe o ascensiune dificilă care îi aduce câțiva prieteni, o însoțitoare de nădejde (Milena) și o mulțime de aventuri. Iar ascensiunea sa de la un etaj la altul pare să
fie, în mod bizar, și o trecere
prin epocile istorice, de la perioada
feudală la epoca modernă.
Turnul este urmat de un articol despre sursele de inspirație ale acestui album, "Visuri de
piatră", și de un
interviu imaginar cu Orson Welles.
În cuprins se găsește apoi o
lucrare metaficțională
atribuită personajului fictiv
Axel Wappendorf - Enciclopedia transporturilor prezente și viitoare. Dacă Jorge Luis
Borges a scris o carte a ființelor
imaginare, François Schuiten și Benoît
Peeters se ambiționează să imagineze o puzderie de mijloace
de transport.
Albumul Drumul spre Armilia nu e o bandă desenată
propriu-zisă, cât o carte ilustrată. Narațiunea e scrisă din perspectiva unui băiat care zboară cu dirijabilul
spre Armilia, un oraș din zona
arctică, iar paginile de text
alternează cu planșe ilustrate.
Astfel, cititorii își fac o idee
despre vastitatea și
complexitatea acestei lumi imaginare - căci drumul spre Armilia implică
numeroase escale în diverse orașe. Scurte secțiuni de bandă desenată din album sugerează însă că povestea și ilustrațiile reprezintă ceea ce își imaginează Friedrich, un ucenic din orașul industrial Mylos, în timp ce citește o carte.
Secțiunea aceasta
e însoțită de extrase din Ghidul orașelor, despre metropolele Armilia și Calvani.
Brüsel, în schimb, este o satiră kafkaeskă la adresa diverselor etape de
modernizare prin care a trecut Bruxelles în anii 1970 și 1980. Protagonistul, Constant, își vede magazinul demolat pentru a face
loc unor clădiri moderne în orașul obscur Brüsel, iar de aici începe un periplu prin
spitale, pe străzi, prin săli de conferință, la bordul unor dirijabile și în ambarcațiuni maritime.
Căci Constant, vrând-nevrând, ajunge să interacționeze cu organizații militante, cu politicieni, cu investitori, cu
medici și cu o funcționară care se ocupă cu sabotajul.
Urmează un alt extras din Ghidul orașelor - dedicat metropolei Brüsel - și Dosarul B - scenariul ilustrat al unui documentar în care sunt investigate
căile de trecere din Bruxelles în Brüsel.
Spre final, volumul conține o scurtă
bandă desenată onirică intitulată Caii lunii și o reinterpretare a basmului "Prințesa și bobul de mazăre", Perla.
Tomul se încheie cu bibliografia lucrărilor cuprinse, cu schițele biobibliografice ale celor doi autori
și cu bibliografia extinsă a cărților publicate de baronul François
Schuiten și de domnul Benoît
Peeters atât împreună, cât și separat.
Acest al doilea volum al integralei Orașelor obscure impresionează în multe privințe. Turnul pare a fi un omagiu la adresa unor artiști precum Brueghel și Piranesi, dar și o trecere în revistă a stilurilor arhitecturale
de la romanic la gotic și baroc. Secțiunile metatextuale extind în spațiu și timp lumea imaginară a celor doi creatori, iar Drumul spre Armilia, Caii lunii și Perla deschid
seria Orașelor obscure către un
segment de cititori mai mici. Brüsel, pe de altă parte, amplifică elemente
de critică socială care erau deja prezente în volumul
precedent.
Pe ansamblu, Les Cités obscures - Livre 2 s-a dovedit a
merita timpul și banii - mai
ales că se prezintă sub formă de volum cartonat, tipărit pe hârtie cretată, cu
titlul embosat. Vă recomand și dumneavoastră această piesă de colecție.
Desigur, după ce am încheiat lectura, am început să parcurg tomul al
treilea al acestei serii. Dar despre acela am să vă relatez cu alt prilej.”
Florin Pîtea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu