Michel Plessix şi "Vântul prin sălcii" al copilăriei fără sfârşit

O seară de poveste cu Michel Plessix, la Festivalul  BD Sollies-Ville, 2008

Una din cărţile care mi-au marcat copilăria a fost Vântul prin sălcii, de Kenneth Grahame.

În 1973, când a apărut volumul, la editura Ion Creangă (colecţia Biblioteca pentru toţi copiii),  aveam 9 ani, o vârstă potrivită pentru a fi impresionat de subiectul şi personajele cărţii. Multă vreme,  după ce am citit cartea prima oară,  mi-am imaginat că  trăiesc o mie şi una de aventuri, în universul animalier inventat de Grahame, alături de Bursuc, Şoarecele de Apă, Sobol şi Broscoi. Broscoiul  era  tare încrezut dar  temerar (până la inconştienţă),  Bursucul era înţelept dar prea serios şi ursuz, Şoarecele de Apă simpatic dar cam şmecheraş,  aşa că cel mai mult îmi plăcea să mă identific cu Sobolul, naiv şi increzator, şi care preţuia prietenia mai mult decât orice pe lume.

După 20 de ani, într-o librărie BD  din Bruxelles, am descoperit cu încântare primul album din adaptarea BD a acestui roman,  Le Bois Sauvage (1996).  

Fermecat de grafismul deosebit al autorului, Michel Plessix, am cumpărat imediat albumul,   iar anii următori celelalte trei albume din tetralogie Auto, crapaud, blaireau (1998), L’Échappée belle (1999) şi Foutoir au manoir (2001). 

În 2002 am cumpărat albumul integral al tetralogiei,  şi am oferit celelalte  albume unei prietene,  îndrăgostită iremediabil de desenatorul francez.

Michel Plessix s-a născut în 1959 şi, la vârsta de 8 ani,  a văzut la cinema un film de desene animate, cu peripeţiile unui broscoi şi ale altor animăluţe antropomorfe. Filmul l-a marcat şi, peste mulţi ani, discutând despre el cu un prieten desenator, acesta i-a oferit o copie şi mai mult decât atât, i-a spus că era adaptat după romanul lui Grahame.

Spre deosebire de noi deci,  Michel Plessix a citit  prima oară Vântul prin sălcii la vârsta de 35 de ani,  şi a fost atât de impresionat de universul inedit,  încât a decis pe loc: va adapta romanul în benzi desenate.

 Până la acea vârstă mai publicase câteva BD în diverse reviste şi mai ales semnase scenariul la seria Julien Boisvert,  dar nu ştia că în următorii 7 ani va crea una din marile capodopere ale benzii desenate animaliere.

Le Vent dans les Saules  - banda desenată - reprezintă un adevărat poem al nostalgiei. Copii vor citi această serie BD cu ochii şi mintea lor  de copii,  urmărind şi amuzându-se de peripeţiile Broscoiului şi ale tovărăşilor lor, dar cititorii adulţi sunt impresionaţi de puternica senzaţie de nostalgie după paradisul pierdut al copilăriei. Toate aceste senzaţii sunt redate prin intermediul grafismului bogat în detalii şi a incredibilei palete cromatice folosite de artist.

În plus, aşa cum face orice mare creator de benzi desenate, el nu ezită să strecoare în opera sa grafică  mici clin d`oeil  la alte lucrări artistice precum Originea lumii, controversatul tablou al lui Corbet,  sau la nemuritorul personaj Corto Maltese.

Întrebare :  la ce tablou  clasic face referire acest desen de Michel Plessix: 

Seria Le vent dans les Saules i-a adus o incredibilă recunoaştere internaţională artistului. Ea a fost tradusă în 15 limbi şi vândută în peste 200.000 de exemplare.

Michel Plessix  a desenat o bună parte din Le Vent dans les Saules în Essaouira, un mic orăşel portuar de pe coasta marocană a Oceanului Atlantic.

I-a plăcut aşa de mult atmosfera orientală de "O mie şi una de nopţi" a orăşelului şi s-a ataşat aşa de mult de propriile sale personaje, încât, nevenindu-i să se despartă de ele, a imaginat o continuare inedită a peripeţiilor lor, pe care le va plasa exact în acest univers oriental în care a a trăit şi el atâţia ani.

Continuarea se va numi, generic,  Le Vent dans les Sables,  şi cuprinde următoarele albume :

-         L`invitation au voyage – 2005

-         Etranges Etrangeres – 2007

-         La Tentation du Desert -  2009

-         Le chant de dunes – 2010

-         Du Souk dans les Casbah – 2013.

Seria Le vent dans les Saules i-a adus o recunoaştere internaţională artistului. Ea a fost tradusă în 15 limbi şi vândută în peste 200.000 de exemplare. În anul 2000 i s-a decernat  Premiul Publicului pentru volumul 3 - L’Échappée belle.

În 2014, la Festivalul BD de la Sollies-Ville, albumul său La chasse au trésor (Une aventure de la famille Passiflore), realizat împreună cu prietenul Loic Jouannigot,  a primit premiul pentru cel mai bun album pentru copii şi tineret.

La acest simpatic festival l-am întâlnit pe marele desenator, în anul 2008. Mi-a oferit cu generozitate o splendidă dedicaţie, bucuros să afle că are admiratori tocmai în România. 

Anul trecut  Michel Plessix a primit Marele Premiu al Festivalului BD de la Saint-Malo şi a desenat afişul  celei de-a 37 ediţii a manifestării. Din păcate, nu va mai participa la festival pentru că, în urma unei crize cardiace,  s-a stins din viaţă pe 21august 2017. În noiembrie  urma să sărbătorească, cu prietenii şi cititorii săi din Saint-Malo, 58 de ani.