Aurel Cărăşel despre oamenii pe care i-a cunoscut...

…în minunata lume a Imaginarului

Salutară această iniţiativă a  lui Cătălin Pavel, directorul editurii Pavcon, de a-i propune scriitorului Aurel Cărăşel să adune între coperţile unui volum amintirile sale despre numele importante ale SF-ului românesc şi internaţional,  şi să povestească fanilor despre memorabilele sale întâlniri cu aceştia.

Aurel Cărăşel este unul dintre cei mai prolifici şi  mai cunoscuţi scriitori SF ai momentului, dar,  în spatele carierei sale literare,  se ascund 40 de ani de fandom, de animator pasionat  şi pasional al …Imaginarului.

După ce a fost el însuşi membru  şi ucenic într-ale  scrisului  în cenaclul H. Coandă din Craiova, a fondat un cenaclu SF  la Cernavodă, înainte de 1989 şi un altul, la Craiova, după. A editat tot felul de fanzine, prozine  şi infzine, a colaborat cu proze şi articole  la majoritatea publicaţiilor SF dinainte şi după 1989, a luat premii şi a publicat numeroase romane şi povestiri SF,  dar şi poliţiste.

A participat la majoritatea Consfătuirilor SF/Romcon-urilor de la noi,  dar şi la mai multe Eurocon-uri din Europa, prilej cu care a avut această şansă extraordinară să întâlnească  majoritatea autorilor SF importanţi din România şi câţiva din Europa şi America.

Aşa încât  Oameni pe care i-am cunoscut nu este atât un dicţionar de autori SF,  cât o colecţie  asumat subiectivă de portrete, realizate din cuvinte şi  imagini (volumul este ilustrat de graficianul Marius Ghergu).

Cartea  se deschide cu portretul lui Adrian Rogoz, acest Hugo Gernsback al României socialiste, căruia două generaţii de scriitori SF îi datorează debutul sau/şi consacrarea,  prin publicarea lucrărilor lor în Colecţia de Povestiri Ştiinţifico-Fantastice.

Apoi continuă cu portretele unor autori craioveni, colegi de cenaclu,  precum Alexandru Mironov, Ion Ilie Iosif,  Radu Honga, Viorel Lazăr,  sau celebrul scriitor I.D.Sârbu.

După care trece la  autorii din țară, Ion Mânzatu, Liviu Radu, Mihai Grămescu, Ştefan Ghidoveanu, dar „desenează” şi portrete de editori (Valentin Nicolau), pictori SF (Aurel Manole) sau animatori/organizatori precum Dan Merişca şi Sorin Repanovici.

Participând la  ediţii ale Eurocon-ului organizate în diverse ţări, Cărăşel  a întâlnit şi  nume celebre precum Joe Haldeman, John Brunner, Terry Pratchett, John Clute (unul dintre autorii incredibilei - prin dimensiuni şi informaţii -  Enciclopedii Science-Fiction!) sau francezul Daniel Walther.

Scriitorul povesteşte toate aceste întâlniri de gradul III pe un ton colocvial, dar respectuos,  din punctul de vedere al fanului care, fascinat, stă faţă în faţă  cu autorii preferaţi.

Nu mai ştiu cine a scris de curând despre fandom, la modul interogativ,  şi căuta definiţia cuvântului  într-un dicţionar britanic. Dacă persoana respectivă (şi orice fan SF născut  după 1980) doreşte să afle ce a însemnat cu adevărat fandomul românesc, în anii săi cei mai prielnici - deceniile 8 şi 9 - atunci trebuie să citească volumul semnat de Aurel Cărăşel.

In ceea ce mă priveşte, cunoscând personal mai bine de jumătate dintre cele 24 de personalităţi SF despre care a scris Cărăşel (cu unii dintre ei, precum Valentin Nicolau, Ştefan Ghidoveanu, Liviu Radu,  devenind şi eu prieten)  și ca participant la Convenţia Naţională SF de la Craiova, în 1987,  sau la Eurocon 1995,  la Glasgow,  mi s-a părut incitant să-mi readuc aminte de aceşti  oameni deosebiţi şi de manifestările respective, dar văzuţi/văzute din unghiul de vedere original al lui Aurel Cărăşel.

Să sperăm că scriitorul oltean,  şi poate şi alţii ca el (a se citi  amintirile  solarisiene ale lui Dănuţ Ungureanu, tot oltean,  dar  răpit de bucureşteni/tence) vor mai publica astfel de literatură memorialistică,  pentru a nu lăsa să se şteargă  memoria  unei întregi generaţii de fani SF.

Extratereștrii Cătălin Pavel și Aurel Cărăşel. May the Force be with you!