Salonul European de Bandă Desenată – mega-escrocheria Jumătăţii Pline şi a plagiatorului Ciubotariu

“ N-ai scuze când  taci  într-o societate în care libertatea cuvântului şi a gândirii este garantată ! “

                                                                         Gabriel Liiceanu

Nu aş fi vrut să mai scriu despre această mascaradă intitulată Salonul european de bandă desenată (SEBD) dar la sfârşitul lui noiembrie am fost  la Târgul de Carte Gaudeamus şi nu am putut să nu compar această adevărată sărbătoare a cărţii,  cu mascarada  finanţată de ICR.

Cred că toată lumea care citeşte acest blog a fost măcar odată la Gaudeamus. Sute de edituri, care vând zeci de mii de cărţi (multe  cu preţuri reduse) în prezenţa şi cu dedicaţiile a sute de scriitori şi artişti, dintre cei mai cunoscuţi în România. Acest lucru face ca târgul de carte să fie vizitat de peste o sută de mii de vizitatori şi cumpărători de carte, lucru care, de altfel, creşte şi cifra de afaceri a editorilor.

Toate saloanele şi festivalurile de benzi desenate din Europa sunt nişte mici sau mari Gaudeamus (la Festivalul BD de la Angouleme vin 200,000 de vizitatori în 4 zile !)  Aşa ar trebui să fie şi SEBD…

Ori, de patru ani de zile, ce constată cititorii români de benzi desenate ? 

 

Deşi în România sunt mai multe edituri care publică   benzi desenate, precum HAC BD, Mandragora, Adenium, Terapie de Basm, Mediadocs, Art, Vellant, Niculescu, Publica,  singura (falsă) editură prezentă la salon este …Jumătatea Plină.

Deşi în Bucureşti sunt mai multe librării  cu raioane de benzi desenate, precum Anthony Frost, Kyra Kyralina, Red Goblin, Comic Shop, Rabbit Comics, Comics Mania, Manga Shop, Comic Book City, singura (falsă) librărie prezentă la salon este… Jumătatea Plină.

Deşi în România şi în străinătate trăiesc zeci de autori talentaţi, precum Puiu Manu, Livia Rusz, Valentin Tănase, Albin Stănescu, Vintilă Mihăescu, Virgil Tomuleţ,  toţi membri ai Uniunii Artiştilor Plastici, Şerban Andreescu, Alex Tamba,  Andrei Moldovan, Octav Ungureanu, Jup, Radu Marian, Mircea Arapu, fraţii Popescu, Cristian Păcurariu, Victor Drujiniu, Călin Stoicănescu, Radu Cleţiu, Mirel Dragomir, Gabriel Rusu, Cristian Ciomu, Viorel Pîrligras sau Marian Mirescu,  (aproape) singurii autori invitaţi (şi plătiţi de ICR) la salon sunt acoliţii Jumătăţii Pline:  pornografa Sorina Vasilina, plagiatorul Ciubotariu, impostorii Akira Lord, Mistik sau persoane care nu au publicat niciodată benzi desenate, precum Paula Duţă.

 

(c) modernism.ro

Deşi oriunde în lume, orice festival sau salon BD are afişul desenat la fiecare ediţie de câte un alt artist reprezentativ, invitat de onoare  cu această ocazie la manifestare, SEBD are în fiecare an afişul desenat de acelaşi plagiator ilustru şi  autor modest Ciubotariu care, culmea,  pune pe afiş un personaj ce nu a apărut niciodată în vreo bandă desenată !

Dacă ar fi dorit să batjocorească mai bine banda desenată românească, organizatorii nu ar fi  reuşit ! Asta deşi misiunea  - obligatorie prin lege -  a Institutului Cultural Român, principalul finanţator al manifestării,   este « promovarea culturii şi civilizaţiei naţionale în ţară şi în afara ei. Creşterea vizibilităţii valorilor culturale româneşti în lume constituie scopul principal al activităţilor desfăşurate de ICR. »

Şi atunci se pune o întrebare :  care este scopul organizării acestui salon de benzi desenate la care nu participă editorii, librarii şi autorii de benzi desenate şi, în mod evident,  nu este frecventat de public ?

Foarte simplu, SEBD este o fabrică de bani pentru  Jumătatea Plină şi Ciubotariu şi ei  merită aplaudaţi - ba chiar  şi sunt de către Alin Răţoiu (despre acest sfertodoct veţi citi mai jos)  pentru modalitatea cum duc de nas funcţionarii ICR şi AFCN care,  naivi  sau incompetenţi, sau amândouă, transferă sume uriaşe din banii dvs, stimaţi plătitori de taxe şi impozite, în  buzunarele fără fund ale escrocilor care organizează SEBD. 

Iată câteva exemple.

Prin trafic de influenţă, (au făcut parte din grupul de presiune intitulat « Coaliţia sectorului artistic independent »), în perioada 2010-2012   Jumătatea plină a obţinut suma de 118,243,64  lei  de la Administraţia Fondului Cultural Naţional. Iată cum a întrebuinţat această sumă uriaşă :

Desen de Pakito Balino, pentru care AFCN a  plătit suma de 80 de milioane!

8.762 lei - pentru organizarea unui atelier de serigrafie pentru copii, în cadrul Salonul European de BD, în 2010.  Atelierul, retineţi, pentru copii,  a fost animat de celebrul pornograf francez Pakito Balino despre a cărui expoziţie din cadrul salonului european de BD finanţat de ICR revista Vice scrie : « Efectele sînt din cele mai îngrozitoare. Cadavre, copii spînzurati, membre amputate, pornografie, toate parcă urlîndu-ți prin culorile vii folosite în serigrafie, îndemnul de bază al celor de la Le Dernier Cri – vomită-ți ochii!“.

23.307 lei  - pentru proiectul “Arhiva Sonoră a Centrului  Naţional al Dansului” . De ce Centru Naţional al  Dansului avea nevoie de de aceşti escroci fără  niciun fel de studii de specialitate,  pentru a le organiza arhiva sonoră,  puteţi afla direct de la dânşii, dacă vă interesează. 

32.078,64 lei  - pentru  editarea unei cărti  aşa zis de benzi desenate,  intitulată “Cartea lui George”. Acest volum  de mâzgăleli anticulturale,  în care personajul principal se droghează şi vorbeşte cu propriul său fund, iar acesta îi răspunde “ete pârţ”,  fusese deja finanţat de Institutul Cultural Român în anul 2010,  banii intrând în buzunarele unui transfug sârb, proprietarul unei alte aşa zise edituri,  Hardcomics. El a fost lansat în cadrul SEBD din 2011. 

54.096.00 lei - pentru a organiza un aşa zis concurs de  comics în cadrul SEBD (“Comics. Ro app Comics App pentru Salonul European al Benzilor Desenate, prezentare si concurs pentru tinerii autori -  secţiunea Artele vizuale si noile media“ cităm de pe site-ul AFCN). Ori în 2012, aşa cum încă nu au aflat funcţionarii AFCN,  nu s-a organizat Salonul European  benzii desenate şi îi invit să caute pe internet :  această aplicaţie nu există. 

În plus, de 5 ani de zile escrocii de la Jumătatea plină stau gratis în cea mai scumpă locaţie din Bucureşti şi, probabil, din lume,  Palatul Parlamentului/Muzeul de Artă Contemporană. Asta în timp ce Muzeul Naţional al Literaturii Române a fost evacuat din sediul său şi practic nu mai există de facto, deşi ar încăpea într-una din halele uriaşe ale MNAC-ului,  cu tot cu clădirea care i-a servit drept sediu.

Cu toate acestea directorii MNAC au preferat să găzduiască nişte pornografi, încălcând cu bună ştiinţă Legea Muzeelor şi  colecţiilor publice,  şi este foarte probabil ca doamna Ruxandra Balaci, complicea celor doi, să plătească din buzunar chiria neîncasată vreme de cinci ani.

Imi cer scuze faţă de cititoare, dar funcţionarii ICR trebuie să ştie pe cine finanţează

În ceea ce-l priveşte pe plagiatorul Ciubotariu, şi acesta a încasat peste un miliard de lei doar pentru faptul că a pus pe pereţi planşele autorilor BD români. (Pentru cei care nu ştiu,  un muzeograf, cu studii de specialitate, încasează 200 de euro pe lună şi ridică şi coboară de pe simeze săptămânal câte o expoziţie). 

Mai mult, funcţionarii ICR, finanţând expoziţiile sale,  au contribuit la furtul a zeci şi sute de planşe originale de la marii autori români precum Puiu Manu, Livia Rusz, Nobilescu, Burschi, Matty, Valentin Tănase,  pe care Ciubotariu le-a cerut de la autori sau de la văduvele acestora sub pretextul că face expoziţii girate de ICR. Până astăzi nu a restituit aceste planşe,  ba chiar s-a apucat să le vândă, în beneficiu personal (a se vedea licitaţia de la Artmark).

Jumătatea plină şi Ciubotariu au împlinit visele tuturor editorilor şi autorilor de BD de la noi:  să trăiască din benzi desenate. Doar că autorii visau să se vândă lucrările lor la cât mai mulţi cititori, pe când Ciubotariu a încasat un miliard de lei de pe spinarea acestor autori, folosindu-se de munca lor,  şi a băgat în buzunare din escrocherie mai mult decât au câştigat toţi autorii şi toţi editorii BD din România la un loc, în ultimii ani.  

Despre miliardul de lei incasat de Jumătatea plină din taxele şi impozitele plătit de  dvs, stimaţi cititori,  puteţi să aflaţi pe site-ul Administraţiei Fondului Cultural Român.

Despre miliardul de lei încasat de Ciubotariu aveţi  mai jos un document oficial emis de ICR.

Culmea ştiţi care este ?

Deşi chiar în Raportul de activitate al ICR pe anul 2012,  participarea la Comic Con New York a pornografului Branea, plagiatorului Ciobotariu, impostorilor Jovanovic şi Cristian Neagoe - care a costat contribuabilul român suma de 77,000 lei ! – a fost calificată ca o activitate anostă şi mare consumatoare de bani, ICR continuă să colaboreze cu aceştia !

 

Desen reprezentativ al "artistului" Branea, pentru care este plătit de ICR să reprezinte BD-ul românesc la Comic Con New York şi peste tot în lume unde există un ICR

Acest lucru arată, încă o dată, dacă mai era nevoie, competenţa funcţionarilor ICR şi abuzurile în funcţie pe care le săvârşesc aceştia, şi nu am cea mai mică îndoială că, mai devreme sau mai târziu,  vor răspunde inclusiv penal  pentru aceste repetate încălcări ale legii.

La fel cum am certitudinea că Jumătatea plină, aceşti vărănei ai  benzii desenate, vor ajunge în acelaşi loc cu Marele Varan, pentru însuşirea ilegală a averii statului, prin trafic de influenţă şi minciună, dar şi pentru ameninţări cu moartea la adresa subsemnatului.  

Notă. Apropo de Varan, şi vărăneii benzii desenate  şi-au angajat un Badea al lor, pe Alin Răţoiu, iar acesta (deşi nici măcar nu este plătit, precum Badea) scuipă venin pe autorii români de BD:

 - « [...] Ori în momentul în care foarte bună parte din istoria lor, în jur de cincizeci de ani, benzile noastre au fost de fapt în cea mai mare parte plagieri ale benzilor străine, după care fie benzi de propagandă, fie benzi publicate pentru că țineau de partidul comunist din Franța, iar după Revoluție cel puțin jumătate din tipăriturile de acest fel, în mod sigur partea mai răsărită, vin din afară, atunci nu cred că putem avea pretenția să zicem că avem o Bandă Desenată de aceeași vechime cu cea franco-belgiană sau nord americană. » (vă rog să remarcaţi semantica originală a frazelor şi să judecaţi dvs. dacă acesta este limbajul unui absolvent de liceu   sau al unui sfertodoct ).  

Ba chiar îşi batjocoreşte proprii cititori:

- « Mai fac din când în când concursuri în care dau benzi gratis după ce vă umiliți în public scriind haikuri despre pârțuri sau punând cuvinte în gura unor drăcușori » - 30 iulie 2014 ; “ 

- « Așa mult îmi plac derapajele astea în dialoguri care n-au alt scop decât a arătă că cineva are pxxx mai mare... » despre M. Mirescu - 2 decembrie ) (x-urile îmi aparţin, Alin R. nu are nicio problemă să folosească un astfel de limbaj licenţios, deşi în grupul său de...nu,  nu de discuţii, ci de bătut câmpii, sunt şi  mai multe femei). 

Deşi,  în momentele de trezire din braţele lui Bachus,  Alin Răţoiu recunoaşte sincer,

 “Am aruncat cu noroi in multi oameni si am facut multe critici neconstructive de-a lungul timpului” (4 august 2014),  

încă mai găseşte cititori naivi pe care să-i miştocărească şi, la fel ca Badea, are şi doi aplaudaci, doi bătrânei has-been,  cu sufletul măcinat de neîmpliniri şi frustări, care cred că,  dacă atacă pe maeştrii benzii desenate şi-l aplaudă pe Răţoi,  vor fi şi ei băgaţi în seamă de Jumătatea Plină. Tristă agonie morală pentru aceşti autori optzecişti,  de la care cititorii aşteptau revoluţia benzii desenate,  şi ei s-au dovedit a fi  nişte  "Adrian Păunescu" ai  benzii desenate...

Nota 2. Il aştept cu răbdare şi pe impostorul anti-talent Grăjdeanu să trimită la SEBD pe mama sa sau ce i-o fi doamna care se prezintă ca ziaristă,  şi să îi  ia la întrebări pe organizatorii Jumătatea Plină şi Ciubotariu, pe directorul ICR şi ai celorlalte Institute care participă la mascaradă,  de ce nu este invitată  la salon şi pupila sa, iar apoi Grăjdeanu să scrie pe bloguri că SEBD e prost organizat pentru că nu a fost invitat măria sa la manifestare.

Dixi et salvavi animam meam !

.