Nu, nu este vorba despre Ironman, ci despre un
personaj de bandă desenată mai puțin cunoscut. Josef
Balejka, pilotul ceh a cărui viață se poate lesne confunda cu o aventură. Această nouă lucrare grafică a
binecunoscutului Adrian Barbu a văzut lumina tiparului în chiar ziua lansării
(parcă am mai auzit această frază), sub egida proiectului Relații Ceho-române în bandă desenată. Proiectul a fost inițiat de Ambasada Republicii Cehe la București.
11 Noiembrie 2014 ora
18.30.
Adrian Barbu intră
vijelios (așa cum îi este felul) pe ușa Cercului Militar Național, fără să lase timp ostașului care păzește intrarea să reacționeze. Acesta ne reperează pe mine și pe tânăra
desenatoare Simina Popescu care, mai domol, încercăm să pășim în holul aceleași clădiri.
El: - Unde mergeți ?
Eu (pus în dificultate) :
- La...o lansare de carte...
El: - Aveți invitație ?
Eu (privesc disperat spre
Adrian Barbu care coboara repede scările spre subsolul clădirii) : - El este
autorul cărții (arăt spre Adrian B )
El (după un moment de
gândire) : - Bine !
Ajungem în Sala Bizantină
a Cercului Militar Național.E ceva lume...Civili și ofițeri de armată...Constat că sunt și ofițeri în civil.Cehi, polonezi, români..."și alte
naționalități" , ca
să citez un clasic dispărut acum douăzeci și cinci de
ani. Mulți dintre civili îmi sunt cunoscuți. Creatori de benzi desenate din București.Remarc
si prezența unor june civile...Din păcate pe ele nu le
cunosc.Pentru doritori, fursecuri, băutură și
cafea.Ofiţerii, ofițerii în civil și desenatorii preferă berea.Eu prefer fursecurile ."Parcă ar fi din
carton, nu au nici un gust", îmi zic și interceptez
cu viteza lui Adrian Barbu din momentul intrării în clădire o cupă de șampanie."Îhhh.Ce poșircă.Cred că e amestecată cu
apă.O fi plată sau de la robinet ?!? " mă întreb plin de amărăciune și privesc spre junele civile care nu par să prefere ceva anume.
Cu prilejul Zilei
Veteranilor de Război și împlinirii a șaptezeci și cinci de ani de la declanșarea celui de-al Doilea Război Mondial, ambasadorul Republicii Cehe la
București Jiri Sitler, înmânează colonelului Cristian
Dorha Crucea de Merit a Ministerului Apărării al Republicii Cehe. Uff, ce frază
lungă !
Ofițerul decorat, alți doi galonați, unul ceh, altul polonez, țin discursuri
scurte la microfon.Acolo a fost invitat și Adrian
Barbu, dar nu poate străpunge apărarea mult mai impozantă a mândrilor cavaleri.
Rămâne modest deoparte. Speech-urile s-au terminat. Aplauze...Strângeri cordiale
de mâini...Aplauze...Felicitări...
"!!! Ce facem fraților cu banda desenată...Pentru ce am venit aici ?!?" mă întreb
nedumerit. Până apuc să mă dumiresc, constat că sala s-a golit pe jumătate. A
rămas Jumătatea Plină, care a editat albumul despre care urmează să vă spun
câteva cuvinte, reprezentanții ambasadei cehe, desenatorii
bucureșteni invitați și...răsuflu ușurat, junele civile.Sunt încă aici...Din păcate,
tot nu le cunosc...Mai este timp. Ofițerii si ofițerii în civil au dispărut precum berea despre care vorbeam mai devreme...De
la început am avut impresia că există o strânsă legătură între ei.
Ambasadorul Republicii
Cehe vorbește la microfon despre albumul bd al carui coautor
este. Jiri Sitler a scris povestea pe baza căreia Adrian Barbu a conceput
scenariul acestei lucrări grafice. Autorul reușește în sfârșit sa ajungă în fața
microfonului și să dezvăluie câteva dintre secretele creării
acestei benzi desenate a cărei acțiuni urmează
destinul pilotului, aventurierului ceh Josef Balejka. Din Cehoslovacia, prin Polonia și
România, până în Franța și Anglia, din timpul celei de a doua conflagrații mondiale, întâmplările trăite de Balejka par desprinse dintr-un film de
aventuri.Nu vă spun mai mult. Citiți cartea,
priviți desenele lui Adrian Barbu.Felul în care acesta
s-a documentat îmi era cunoscut.Antecedentele existau chiar de acum doi ani,
atunci când a conceput albumul cu iz didactic despre participarea Australiei în
WW II. Căpătase experiența necesară realizării unei benzi
desenate de război. Felul in care "Omu ploii" desenează vă este
cunoscut tuturor, sunt sigur. Vă las să descoperiți
atmosfera paginilor in alb-negru cu nuanțe de gri și să spuneți dacă vă place.
Momentul autografelor a
sosit. Artistul desenează răbdător pe albumul fiecărui doritor...Cred că sunt
vreo 25-30 !!!...Și nu obosește...Are
răbdare cu fiecare. Pare si el un omuleț de oțel.
Hopa! M-am înșelat. Nu toți ofițerii au
părăsit sala...Un ultim mohican așteaptă plin de
entuziasm la rând. Ținuta pare de pilot.Un posibil
admirator al personajului principal din carte. Ofițerul este probabil ceh.Dialogul dintre el și
autorul albumului se poartă în limba engleză.
Cam așa s-au petrecut lucrurile. Este aproape 10.00 seara. Toți au ostenit...
Pomeneam mai devreme
despre această serie numită Relații Ceho -
române în bandă desenată, începută
cu "Mickey pe Dunăre" și continuată acum cu "Aripi de oțel" al
lui Adrian Barbu, albume editate de Jumătatea Plină. Nu mă pot abține să constat că la un format de
aproximativ 13,50 - 20,50 cm caracteristic mai degrabă manga-ului japonez, nu i
se potrivește deloc coperta cartonată (hard cover).În plus,
aceasta lasă de dorit și din punct de vedere grafic.
Cred că era mai bine dacă autorii benzilor desenate ar fi ilustrat și coperțile și nu alte
persoane care nu au practic nici o legătură cu această artă..."Stop, stop"...se aude o voce lăuntrică.
"Să ne bucurăm de acest nou album bd și să lăsăm
critica pe altă dată !"...Da...Sunt obosit..Mă duc la culcare...Acum îmi
dau seama că tot nu am reușit să fac cunoștință cu nici una din junele mai mult sau mai puțin civile...
Să auzim de bine.
A consemnat, pentru cine vrea să citească,
Captain Romania
Un comentariu:
Sincer sa fiu, pe ostasul de la intrare nici nu l-am observat. Eram in viteza, deh...
Trimiteți un comentariu