Doi ani şi 100.000 de vizualizări

Puiu Manu - faţa zâmbitoare a BD-ului românesc

Astăzi se împlinesc exact doi ani de când am deschis acest blog : 15 februarie 2012.

El apărea în contextul în care banda desenată românească se afla în sfârşit pe val, într-un trend crescător (începând din 2010).

Inainte de acest blog, animasem împreună cu fostul prieten Ciubotariu site-ul salonbd.ro, cu scopul de a folosi facilităţile  internetului pentru a ajunge mai uşor la fanii BD.

Dar Ciubi m-a escrocat, m-a şantajat să-i trec numele pe coperta Istoriei BD şi,  cu sprijinul complicilor săi din interiorul ICR şi mai ales cu cel al escrocilor  de la Jumatatea plină,  şi-a făcut un modus vivendi din parazitarea instituţiilor publice. Sub pretextul promovării BD-ului românesc el se foloseşte de numele şi opera marilor creatori BD pentru a îndesa în buzunare, împreună cu amicii săi paraziţi miliarde de lei de la ICR şi AFCN (sume verificabile pe site-urile instituţiilor respective).

Una dintre armele sale  este site-ul mincinos intitulat Muzeul Benzii Desenate. Dacă nu aveţi ce face, intraţi pe acest site. Nu veţi găsi decât comunicate de presă şi lăudăroşenii de sine cu miros urât.

Am simţit atunci că este nevoie de un centru de informaţii cinstite şi corecte,  de analize ale benzii desenate româneşti,  care era pe cale să renască din propria-i cenuşă.

Aşa cum puteţi vedea  pe  blog, încerc să fac acest lucru cu onestitate şi multă muncă. Aici aţi putut citi şi veţi citi în continuare portrete de autori (despre majoritatea dintre ei eu am fost primul care am scris), cronici de albume şi reviste de benzi desenate, cronici despre principale evenimente ale lumii benzii desenate (din ce în ce mai multe).

Am evitat pe cât am putut să fiu doar un simplu copy-paste de comunicate de presă. Eu am scris doar despre benzile desenate pe care le-am citit şi despre evenimentele BD la care am participat.

M-am bazat în această muncă de informare corectă şi atotcuprinzătoare pe o întreagă reţea de corespondenţi, care ne-au ţinut la curent cu evenimente BD din oraşele lor si nu numai,  şi care au scris articole, eseuri şi informaţii despre banda desenată în general şi banda desenată românească în special. Dacă pe o bună parte dintre ei nu am avut încă plăcerea să-i cunosc, cu unii am devenit prieten şi alţii au devenit prieteni între ei.

Iată câţiva dintre cei mai activi :

-         Ana-Maria Băsceanu din Cluj

-         Adrian Epure din Galaţi

-         Daniel Cristea din Alba Iulia

-         Stefan Somogyi din Bucureşti

-         Dragan  Predic din Serbia

Am avut onoarea să găzduiesc pe acest site fragmente din volumul de exegeză a benzii desenate ABC…BD al arhitectului ieşean Mati Botezatu precum şi un  eseu şi o teză de licenţă a studentului bucureştean Cătălin Buzoianu (apropo, dacă ne mai citeşti, Cătălin, ce mai faci, cu ce te mai ocupi ?)

Personal, una dintre cele mai interesante colaborări mi s-a părut cea închegată în jurul topurilor BEST 10 BD din timpul socialismului şi BEST 10 BD din perioada contemporană, unde au mai intervenit şi alţi bedefili, pe lângă cei enumeraţi mai sus: graficienii  Mircea Arapu şi Gabriel Rusu, doctorul Paul Stoica, toţi mari colecţionari de benzi desenate.

În fine, mulţumesc încă o dată desenatorilor care au realizat desene special pentru blogul nostru:  Radu Marian (Minitehnicus, desigur), Mircea Arapu, Costel Curelaru, Jup, Daniel Cristea şi maestrul Puiu Manu (desenatorul portretului meu cu braţele pline de benzi desenate).

În aceşti doi ani au fost exact 104.984 de afişări de pagină pe blogul nostru. Dacă împărţim aceste afişări la cele 375 de articole publicate, rezultă o medie de 279,9 cititori per articol.

Dacă în primul an aveam cam 70-100 de cititori pe articol, acum am ajuns la 200-250 cititori.

Care sunt cele mai citite articole, o să mă întrebaţi?

Cele despre Salonul BD de la Constanţa, arată cifrele:

-         Invitaţie la Salonul BD Constanţa 2012 =  490 de afişări

-         Invitaţie la Salonul BD Constanţa 2013 =  461 de afişări

-         Ziarul Adevărul despre Salonul BD Constanţa 2013 = 387 de afişări

Imediat după aceea, aşa cum era de aşteptat, sunt articolele despre singura revistă profesionistă de benzi desenate din România, Harap Alb continuă…:

   -  Harap Alb continuă… cu nr. 3      =  487 de afişări

   - Primul an al revistei Harap Alb continuă…=  418 de afişări

Celelalte articole care au mai depăşit 400 de afişări sunt :

- Benzi desenate la Târgu Mureş = 476 de afişări

- Misterosul Terente   = 500 de afişări

- Unde citim benzi desenate ?  = 446 de afişări

Misteriosul Terente este al treilea articol pe care l-am publicat pe acest blog, pe 19 februarie 2012. Este primul articol care vorbeşte în detaliu  despre caricaturistul Serban Terente şi despre benzile sale desenate. I-am spus Misteriosul Terente pentru că acest autor este de o discreţie rară, nu apare în public şi a acordat o singură dată un interviu.

Escrocul Ciubotariu  bineînţeles că a profitat de munca mea şi l-a inclus pe Terente într-o expoziţie curatoriată de el, deşi nu auzise şi nu citise  nimic de acest mare desenator, inainte să scriu eu că Terente desenează şi benzi desenate.

În fine,  două dintre articolele mele “negative” au fost şi ele citite de peste 300 de persoane:

-         Artmark – o nouă escrocherie marca Muzeul Ciubotariu = 366 de afişări

-         Marele jaf (încă unul)  de la ICR  = 300 de afişări

Din cele 375 de articole publicate pe blog, majoritatea sunt “pro” şi  doar vreo 10-12 sunt “contra”.

De ce public articolele “contra”?

Unii comentatori anonimi mă acuză de frustări.

 Ce frustări aş putea avea eu, după ce am citit mii de benzi desenate, în română, franceză, engleză şi italiană?  După ce am cunoscut peste 200 dintre  cei mai importanţi  artişti BD din România şi din lume, autori de la care am primit autografe desenate, mi-au acordat interviuri şi am publicat articole despre ei? După ce am publicat 9 cărţi despre banda desenată şi probabil peste 1000 de articole ? După ce am participat la vreo 60  de saloane si  manifestari de benzi desenate din România (marea majoritate organizate de mine) dar şi din Franţa, Belgia, Italia, Portugalia, Luxemburg, Serbia, Ungaria, Polonia şi Cehia?

 Am fost acolo de multe ori pe banii mei, ca simplu vizitator bedefil dar şi  ca invitat de onoare (de cele mai multe ori împreună cu autorii BD Radu Marian, Alexandru Ciubotariu, Viorel Pîrligras, Călin Stoicănescu, Puiu Manu, Mircea Arapu, Valentin Tănase, Vali Ivan,  Marian Mirescu, Valentin Cristescu, Sorin Anghel)   cu toate cheltuielile suportate de organizatori (inclusiv câteva bilete de avion plătite de ICR).

Ce frustări aş mai putea avea eu după ce am primit o duzină de premii, naţionale şi internaţionale,  pentru cărţile mele precum şi titluri onorifice de Cavaler, acordate de regele Belgiei şi de Primul Ministru al Franţei?

Dacă  nu am frustări, atunci de ce scriu articole “contra”?

În primul rând eu nu am scris niciodată articole contra benzii desenate, aşa cum fac alţi aşa zişi comentatori BD, unii din habarnism şi teribilism juvenil, precum Alin Răţoiu,  alţii, cum ar fi  Sorin Anghel,  ca să se dea  mari ce deştepţi şi talentaţi sunt ei şi ce proşti şi plagiatori sunt toţi autorii clasici români, ba chiar şi francezi. Eu, in schimb,  am scris articole contra plagiatorilor, impostorilor, escrocilor, într-un cuvânt profitorilor de pe urma muncii adevăraţilor autori de BD din România.  

În al doilea rând,  vă întreb şi eu, oare toţi aceşti ziarişti care scriu articole contra regimului politic din România, indiferent că s-a numit regimul Iliescu, Năstase sau Băsescu, sunt ei oare nişte frustraţi sau îşi fac meseria?
Sigur, banda desenată nu este meseria mea, deşi mi-ar fi plăcut acest lucru.

Din păcate,  în afară de plagiatorul Ciubotariu şi escrocii de la Jumătatea plină, nimeni în România nu câştigă bani din banda desenată suficient ca să trăiască corect,  nimeni dar  mai ales autorii BD înşişi.

Şi atunci?

Păi ia să vedem, e cineva mulţumit în ţara asta de situaţia economică, socială şi culturală din ultimii 20 de ani? Putem să ne  exprimăm toţi public nemulţumirile şi nici măcar guvernanţii nu ne numesc frustraţi?
Avem dreptul elementar, garantat prin constituţie, să luăm atitudine?

Pot toţi aceşti paraziţi abonaţi la banii statului, Jumătatea Plină, Ciubotariu, Sorina Vasilina, Cristian Neagoe etc să manifeste contra unei afaceri a statului, Roşia Montana, deşi habar nu au unde este această localitate pe hartă şi  habar nu au ce înseamnă o exploatare minieră, iar eu care am scris mii de pagini despre banda desenată nu pot să arăt cu degetul mâzgălelile, trivialităţile şi pornografiile cu care toţi aceşti impostori mint funcţionarii habarnişti şi complici că sunt benzi desenate şi încasează  miliarde de lei de la bugetul statului?
Nu am dreptul, ca simplu cetăţean, să mă revolt când văd că, din banii reţinuţi din veniturile mele de peste 27 de ani (aproximativ 1 mld lei vechi, prin stopaj la sursă, impozite şi taxe directe şi indirecte) se hrănesc nişte escroci şi impostori?

Pe baza legilor româneşti în vigoare eu consider că am acest drept şi pot să fie siguri aceşti indivizi că nu voi înceta să spun adevărul despre faptelor lor nocive, imorale şi la limita legalităţii, câtă vreme vor mai încasa bani  de la stat sub pretextul că promovează benzile desenate…

Adevărata faţă a BD-ului românesc:  autori şi cititori la Salonul BD Constanţa!

În încheiere, doresc să mulţumesc tuturor cititorilor acestui blog pentru atenţie, colaboratorilor săi pentru contribuţii şi aştept şi de la alţi cititori idei de subiecte, propuneri de colaborare, comentarii pertinente despre subiectul pasiunii noastre, a noua artă.

Vă mulţumesc!

Dodo Niţă