(c) Dupuis |
A fost odată ca niciodată
un tipograf belgian vizionar, Jean Dupuis, care a dorit să publice o
revistă de benzi desenate pentru nepoţii
săi, copiii şi nepoţii prietenilor, rudelor şi vecinilor săi. La vremea
respectivă – anii 30 - Belgia era un fel de sat mai mare!
Dupuis publica de vreo 20
de ani diverse ziare şi reviste, pentru cititori bărbaţi sau femei, dar pentru
copii nu prea se găseau publicaţii
autohtone. Ba, mai mult, Belgia era
invadată de banda desenată americană,
prin intermediul importului de reviste franceze care traduceau
masiv material de peste Ocean – în special Le Journal de Mickey.
Revista va purta numele
Spirou, ceea ce în limba valonă înseamnă veveriţă (ştiţi că în Belgia se
vorbesc două limbi, valonă şi flamandă) şi primul său număr va apare pe 21 aprilie
1938.
77 de ani mai târziu
revista continuă să apară cu aceeaşi regularitate săptămânală - pe 10 decembrie
a apărut numărul 4000 !!! - fiind
singura de acest fel care mai există pe piaţă, şi unul dintre secretele
longevităţii sale este faptul că ea se adresează în egală măsură copiilor
şi părinţilor săi. Cunosc în Belgia
familii care sunt abonaţi de trei generaţii la această revistă, şi continuă să
o citească şi în prezent, bunici,
părinţi şi copii.
Practic însă, revista
con tinuă să apară de atâţia ani pentru
că ea a constituit, şi continuă
s-o facă, un adevărat izvor de creaţie artistică, în paginile sale publicând
mii de autori de benzi desenate, care au imaginat mii de personaje celebre.
Din păcate, în România de
azi, cu excepţia câtorva împătimiţi, nimeni nu citeşte această revistă. Şi nici
nu ştiu ce pierd...
Sunt convins că aţi văzut
cu toţii filmele cu Ştrumfi, atât
cele de desene animate obişnuite cât şi 3D, dar ştiaţi că piticuţii albaştri s-au născut
în paginile revistei Spirou, în 1958, fiind desenaţi de Peyo? Benzi desenate cu aceste personaje simpatice
au apărut în româneşte la editura Mediadocs.
Toată lumea a văzut
filmele cu Lucky Luke şi Les Daltons, dar ştiaţi că aceste
personaje au fost inventate de Morris, în 1946, înr-un almanah Spirou? În
româneşte au fost traduse două albume cu aventurile lui Lucky Luke, Diligenţa (editura Nemira) şi Dalton City (editura Univers).
Unii dintre dvs. au
vizionat desenele animate cu Marsupilami,
dar cred că nu ştiaţi că acest personaj super simpatic a fost inventat de
genialul Franquin, în 1952, unde în altă
parte decât în revista Spirou...
În fine, de curând am
revăzut filmul Largo Winch la
televizor ... Da, am acasă vreo 12 albume cu aventurile sale în benzi desenate,
apărute la editura Dupuis, fiind desenate de Philippe Franq după scenarii de
Jean Van Hamme, unul dintre cei mai importanţi scenarişti BD belgieni în viaţă.
Dedicaţie de Philippe Bercovici |
Am avut şansa să
întâlnesc mai mulţi dintre desenatorii BD de la Spirou şi să primesc dedicaţii
desenate de la ei. Pe unii i-am invitat şi la salonul BD de la Constanţa: Wasterlain, Bercovici, Karo, Jean-Luc Cornette.
Pe Wasterlain l-am
întâlnit prima oară la Salonul BD de la Charleroi, în 1993, unde organizasem
prima expoziţie BD românească şi luasem cu mine pe autorii care erau confirmaţi
şi mi se păreau promiţători şi pentru viitor: Valentin Tănase, Sorin Anghel, Viorel Pîrligras, Marian Mirescu şi Valentin
Cristescu. Din păcate, dintre ei nu mai
publică astăzi decât Viorel Pîrligras
(în ţară) şi Valentin Tănase (În Belgia – tocmai datorită acelei
participări – puteţi citi povestea aici).
Şi stăteam noi la masă,
la restaurant, alături de alţi autori francezi şi chiar unul congolez şi vine cineva şi ne spune: „ Wasterlain este
aici”. Noi îi răspundem miraţi: „ Nu,
nu-i aici”. Omul se uită mirat şi ne mai spune încă o dată: „ Wasterlain este
aici”. Noi îi spunem din nou că nu e
aici, la care el ripostează: „ Nu-i
aici, e dincolo, ar vrea să ştie dacă poate să vină la masa voastră, că e mai multă veselie”. Inutil să vă mai
spun cum s-a dublat veselia după ce a venit Wasterlain, mai ales că toată lumea
era deja în vervă, de la berea belgiană
şi vinul franţuzesc.
După vreo 15 ani am
organizat vizita altor autori români (Radu Marian, Vali Ivan şi A. Ciubotariu)
la redacţia revistei Spirou, aflată într-o suburbie a Charleroi-ului. Acolo am
făcut cunoştinţă, printre alţii cu Raoul Cauvin, cel mai mare scenarist comic în
viaţă din Belgia, cu Walthery, desenatorul incitantei stewardese Natacha etc. Printre
altele ne-au dus să vizităm depozitul lor cu albume şi am intrat într-o peşteră
a lui Ali-Baba, mare cât un stadion
acoperit şi în care paleţii cu mii de albume erau manipulati cu
motostivuitoarele.
Revenind la revistă, ea
continuă să apară şi astăzi, publicând câte 50 de pagini dense, pentru doar
2,50 euro pe săptămână. Apar benzi desenate în serial, atât comice cât şi
realiste, dar şi scurte povestiri de câte o pagină, cu personaje recurente.
De Paşti, Crăciun, în
vacanţa de vară şi la ocazii speciale, cum este aniversarea numărului 4000,
revista apare în 100 de pagini de benzi desenate, aproape la acelaşi preţ.
În Spirou apar şi benzi desenate realiste, de aventuri, precum Lady S, sc. şi des. Philippe Aymond |
Vom ajunge vreodată să citim şi noi săptămânal
o revistă de benzi desenate cu 50 de pagini cu BD pentru doar 12 lei? Doar Mihai Ionaşcu, inimosul editor al
revistei HAC, poate răspunde la această
întrebare, dar nu acum, ci peste 20 de
ani...
Practic, coperta numărului 4000 din Spirou este una dublă, aşa cum numai cei de la această revistă au ştiinţa de a realiza.
Toate planşele reproduse aici sunt extrase din Spirou nr. 4000 şi sunt (c) Dupuis.
Toate planşele reproduse aici sunt extrase din Spirou nr. 4000 şi sunt (c) Dupuis.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu