Cartea de Artă: „Monografia Gabriel Bratu”, un articol de Corneliu Stoica

desen de Ştefan Popa -Popa`s

Astăzi, 5 noiembrie,  domnul Gabriel Bratu, artistul cu cea mai longevivă carieră artistică în domeniul caricaturii (71 de ani!) împlineşte frumoasa vârstă de 85 de ani. 

Aniversarea o organizează mâine Muzeul de Artă din Craiova, unde se va vernisa - la orele 12 trecute fix !- o nouă expoziţie personală.

După Iaşi, Suceava, Gura Humorului, Slatina, Târgu Jiu, Timişoara, anul aniversar 2019 al domnului Gabriel Bratu se încheie în apoteoză acasă la artist, la Palatul Jean Mihail, unde sunt aşteptaţi toţi prietenii şi fanii îndrăgitului caricaturist.

Până atunci vă invităm să aflați mai multe despre prodigioasa carieră artistică a d-lui Bratu din cronica monografiei ce-i poartă numele, cronică semnată de cunoscutul critic de artă gălățean Corneliu Stoica:

 

Monografia „Gabriel Bratu”, apărută la Editura AIUS din Craiova, se bucură de prefața mult regretatului caricaturist Albert Poch, care ține să sublinieze că linia desenului artistului craiovean „e ca tăietura de bisturiu de mare precizie, purtat de o mână sigură, ce nu pornește din umăr, ca la orice om, ci direct din creier”. În continuare, materia epică a cărții este structurată în secțiunile „Cronologie”, „Sunt o tânără speranță a caricaturii românești” (titlu plin de umor al unui interviu luat artistului de Dodo Niță în 2015, când acesta împlinea vârsta de 81 de ani), „Gabriel Bratu în viziunea prietenilor săi …”, „Penițe de aur (scurtă istorie sentimentală a caricaturii românești în viziunea maestrului Gabriel Bratu)”, „Titluri, premii și mențiuni”, „Bibliografie”, iar în încheiere, sub titlul „Album”, este prezentată o selecție din lucrările protagonistului.

În „Cronologie” sunt prezentate cele mai importante momente care au marcat existența lui Gabriel Bratu (n. 5 noiembrie, 1934, Craiova), pentru ca despre viața și activitatea sa să vorbească mai amănunțit și, uneori, cu o ușoară undă de umor, el însuși prin răspunsurile care le dă la întrebările autorului monografiei. O viață în care artistul a avut de înfruntat multe obstacole încă din anii copilăriei și adolescenței. Înzestrat cu aptitudini pentru desen, Gabriel Bratu a debutat la vârsta de 13 ani în „Jurnalul Copiilor”, supliment al revistei „Licurici”, iar în 1948 i-au fost publicate primele caricaturi în cotidianul craiovean „Înainte”, devenit din 1990 „Cuvântul Libertății”, ziar la care caricaturistul colaborează și în prezent, susținând rubrica „Off-uri”. Pe când era elev la Liceul „Carol I” (din 1948, „Nicolae Bălcescu”), din cauză că tatăl său era considerat „patron capitalist” (deținea un atelier cu șase războaie de țesut cu două lucrătoare, care fabricau cunoscuta pânză în epocă „americă”) a fost dat afară din școală. Pentru „reabilitare”, a trebuit să lucreze ca voluntar pe șantierul Bumbești-Livezeni. Întors în Craiova cu un „certificat de bună purtare”, a putut să-și continue studiile și în paralel să frecventeze și Școala de Artă „Cornetti”. După bacalaureat, s-a înscris la Facultatea de Cinematografie de la București. Dosarul cu „tatăl reacționar” l-a urmărit și aici, astfel că a fost dat afară. S-a înscris la Școala de desene animate înființată de Ion Popescu Gopo în cadrul Studioului Cinematografic din București. La sfatul acestuia, s-a înscris la Institutul „Maxim Gorki”, unde a fost coleg cu viitorul jurnalist Dumitru Tinu și Stela Popescu. Necunoașterea limbii ruse, în care se făcea predarea, l-a determinat să abandoneze această instituție. A fost luat în armată, iar după satisfacerea serviciului militar, s-a reîntors la Craiova, fiind angajat, în 1955, la Casa Regională a Creației Populare Oltenia ca șef al Sectorului arte plastice, foto și artă populară. A absolvit Facultatea de Arte Plastice din cadrul Institutului Pedagogic din București (1966) și Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” (1980). În 1972 s-a transferat la Editura „Scrisul Românesc”, lucrând mai întâi ca grafician și apoi ca secretar general de redacție. În 1992 a revenit la Casa Creației Populare Dolj, unde a rămas până în 1997, când s-a pensionat.

Informațiile oferite cititorilor de Gabriel Bratu sunt foarte bogate și ele au menirea să contureze portretul unui artist care s-a manifestat nu numai pe tărâmul graficii și caricaturii, ci în tot ceea ce însemnă cultură. I-a cunoscut și a avut strânse legături cu Tudor Arghezi, Corneliu Baba, Maria Tănase, Ioana Radu, Maria Lătărețu, Marin Sorescu, Sabin Bălașa, Amza Pelea, Mihai Drumeș, Constantin C. Giurescu, Zaharia Stancu, Maria Banuș etc. A publicat desene și caricaturi în publicațiile „Înainte”, „Scânteia tineretului”, „Informația Bucureștiului”, „Cuvântul Libertății”, „Licurici”, „Apărarea Patriei”, „Pentru Patrie”, „România literară”, „Ramuri”, „Amfiteatru”, „Urzica”, „Îndrumătorul cultural”, „Moftul român”, „Harababura”, „Satiricon”, „Perpetuum comic” ș. a. La Radio Oltenia a realizat emisiunile săptămânale „Civica” și „Oameni care nu trebuie uitați”, iar la TVR (Studioul Teritorial Craiova”) a susținut emisiunile „Orele cetății” și „Școala bărbaților”. Și-a organizat 23 de expoziții personale în diferite localități din țară și două peste hotare, la Aalborg (Danemarca) și Toronto (Canada). A participat la peste 120 de Expoziții internaționale de caricatură (Tokio, Montreal, Berlin, Bratislava, Gabrovo, Bruxelles, Skopje, Belgrad, Ankara, Teheran, Istanbul, Ancona, Moscova, Praga, Varșovia, Havana, Ierusalim, Tel Aviv etc.) și la peste 250 de Saloane naționale de caricatură (București, Craiova, Timișoara, Tg. Mureș, Brăila, Suceava, Galați, Urziceni, Petroșani, Gura Humorului, Vaslui). A înființat Galeria „Cromatic”, prima de acest fel destinată artiștilor amatori. Organizează la Craiova, din 2005, cu sprijinul autorităților locale, Salonul Internațional de Caricatură „Nicolae Petrescu - Găină”. A ilustrat peste 30 de cărți pentru editurile „Sport - Turism”, „Tineretului”, „Facla”, „Scrisul Românesc”. Creații ale sale sunt incluse în două albume de caricatură personale și în mai multe apărute în țară și în străinătate (Rusia, Marea Britanie, Germania, S. U. A.).

Reținem din interviul luat artistului și acest răspuns referitor la arta caricaturistului: „Pentru a face caricatură trebuie, în primul rând, să ai idei, să spui într-un desen sau doar în câteva cuvinte ceva ce-ar trebui să scrii pe câteva pagini și să aibă și niscai umor. În al doilea rând, trebuie să știi să «pocești» personajul, să-l faci altfel decât atunci când realizezi un portret, care trebuie musai să semene cu modelul. Trebuie ca și desenul să provoace măcar zâmbetul …”. Nu putem să nu amintim, de asemenea, de dezamăgirea artistului că astăzi în România nu mai există o revistă de umor, cum a fost într-un trecut nu prea îndepărtat „Urzica”, la care au debutat și publicat mai toți caricaturiștii trecuți în prezent de 60 de ani, că „râdem din ce în ce mai puțin, nu se mai face umor ca altădată, că umorul pe care-l vedem la televizor e jalnic, că nu mai avem oameni care să scrie umor în adevăratul înțeles al cuvântului, nu mai avem interpreți de umor”, că multe din manifestările culturale de succes înainte de 1989 au fost abandonate. „Aștept s-aud că suntem ce-am fost, că suntem iarăși meleagurile care am dat un Enescu, un Brâncuși, un Eliade, un Cioran, un Pallady și-un Eugen Ionescu și că nu mai suntem ceea ce suntem astăzi în Europa”.

Secțiunea „Gabriel Bratu în viziunea prietenilor săi …” grupează aprecieri critice extrase din articole apărute în presa românească de-a lungul anilor, datorate mai multor personalități: Ion D. Sârbu, Constantin Prut, Mihai Drișcu, Virgil Mocanu, Nicolae Paul-Mihail, Dan Lupescu, Horațiu Buzatu, Benedict Gănescu, Ștefan Popa Popa’s, Cornel Udrea și Florin Rogneanu, în timp ce capitolul „Penițe de aur” cuprinde 27 articolele-portret publicate de Gabriel Bratu în perioada 2008 -2016 în publicația craioveană „Cugetul”, revistă a Cenaclului epigramiștilor Olteni. Alături de Nicolae Petrescu-Găină, Francisc Șirato, Nicolae Drăgănescu-Drag, Silvan Ionescu, Eugen Taru, Nell Cobar, Gheorghe Chiriac, Cik Damadian, Dumitru Negrea – Gan, Matty Aslan, Benedict Gănescu, Albert Poch, Adrian Drăgănescu, Virgil Tomuleț, Octavian Bour, Constantin Ciosu, Mihai Stănescu, Octavian Andronic – Andro, Horațiu Mălăele etc., avem bucuria să-i întâlnim și pe gălățenii Octavian Covaci (stabilit la București), Vasile Crăiță – Mândră (stabilit la Bacău), Petre Botezatu și Florian Doru Crihană. Sunt articole bine scrise, documentate, coerente, substanțiale în informații, care, toate la un loc, alcătuiesc un tablou amplu al caricaturiștilor din România din perioada interbelică până în zilele noastre.

Secțiunea „Titluri, premii și mențiuni” conține doar o selecție a celor mai importante distincții obținute de artist la numeroasele concursuri, expoziții, saloane și festivaluri de satiră și umor din țară și străinătate la care a participat (18), însoțite de unele fotografii ale acestora, inclusiv cea de Cetățean de Onoare al Municipiului Craiova (octombrie 2005), iar în „Bibliografie” sunt prezentate albumele de caricatură publicate de artist, cărțile pentru copii scrise și ilustrate de el („Negru ca Tăciunele și cei 7 uriași”, „Olimpian și Olimpiada albă”, „Gore, turist ideal, de la Sinaia la Predeal”, „Moș Crăciun cu plete dalbe”), precum și cărțile pe care le-a ilustrat, aparținând altor autori: Elena Farago („Țop - Țop), Mihail Gănescu („Meserii, meserii, pentru harnicii copii”), Dorel Sibii („Poveste din poveste”), Damian Ureche („Pescarii de pe apa de argint”), Miruna Marin („Fulger de nea”), Paul Anuța (Rodul Pământului”, Mihai Măceș („Povestiri de Moș Crăciun”).

Reproducerile din „Album”, dimpreună cu cele din interiorul textelor, la care se adaugă multe fotografii cu caracter documentar, care-l înfățișează pe Gabriel Bratu în diferite momente ale vieții sau în compania unor ilustre personalități (Florin Piersic, Geo Saizescu, Fănuș Neagu, Grigore Vieru, Dumitru Radu Popescu, Cornel Udrea, Tudor Gheorghe, Adrian Silvan Ionescu, Ion Sălișteanu, Dorel Vișan etc.), completează în chip fericit monografia lui Dodo Niță consacrată maestrului craiovean, unul dintre graficienii și caricaturiștii de referință ai României, cu activitate complexă, „deschizător de noi porți în caricatura românească, care a dus la simplificarea extremă a caricaturii până la semnificațiile ei”, cum bine afirmă Ștefan Popa Popa’s. Remarcabile și sugestive și desenele-portret care îl reprezintă pe artist semnate de M. Pascu, Marin Sorescu, Matty, Lucian Florin Rogneanu și Romeo Răileanu.

Corneliu STOICA

Dl. Corneliu Stoica este un binecunoscut critic şi istoric de artă din Galaţi, autor al mai multor volume de istorie şi critică de artă:  „Artişti plastici de la Dunărea de Jos” (1999), „Monumente religioase din Municipiul Galaţi” (2001), „Monumente de artă plastică din Judeţul Galaţi” (2003), „Teodor Vişan – album de artă monografic” (2003), „Identităţi artistice” (2004), „Pictorul Nicolae Mantu” (2005), „Întâlniri confortante” (2005), „Interferenţe” (2009), „Popasuri ale privirii” (2013), „Dicţionarul artiştilor plastici gălăţeni” (2013).