Valentin Iordache - Le Mitocain Roumain (Fanzinoteca 4)

Valentin Iordache este, în opinia mea, geniul neînţeles al BD-ului românesc. 

Crescut, ca noi toţi,  cu revista Pif (mai degrabă Vaillant, la vârsta sa), a început să deseneze BD-uri la începutul anilor 80, pentru a-i  face plăcere colegului  de facultate şi prietenului  Marian Mirescu. Era impresionat de pasiunea acestuia pentru BD-uri (pentru el fusese mai degrabă o pasiune trecătoare, specifică vârstei) şi  atunci a hotărât să creeze şi el astfel de povestiri desenate.

Ca o paranteză, în albumul Epistaxis din hamsii, Valentin Iordache afirmă răspicat că, pentru el, banda desenată se întinde de la “C. Arnal la Marian Mirescu”. 

Valentin Iordache a inventat  genul underground al BD-ului românesc, în vremea socialismului. Ascunse sub haina unui desen aparent simplist, în realitate epurat la maxim, lucrările sale sunt adevărate perle grafice dar şi  teste de cultură generală, pentru că nu poţi să le percepi fineţea mesajului, dacă nu ai citit măcar cărţile pe care le-a citit Valentin Iordache.

În fine sunt multe de spus (o carte întreagă) despre acest autor fără egal, o voi face cu siguranţă cu altă ocazie.

În anii 90 Valentin Iordache a crezut cu tărie în schimbarea de paradigmă şi s-a implicat cu toată fiinţa sa în forţarea acestei schimbări. A desenat şi publicat multe caricaturi şi mai ales a desenat vreo 20 de BD-uri din ciclul Le Mitocain Roumain, în care face – cu un umor feroce – o cronică grafică  a acelor ani.

O parte din aceste BD-uri au apărut în Academia Catavencu, pe vremea când acea revistă reprezenta hrană săptămânală pentru sute de mii de cititori, altele în publicaţia  craioveană satirică Cuvântul Securităţii, una chiar în ziarul Azi.

Aceste BD-uri le adună Marian Mirescu  în paginile fanzinului Sanki. Unele le colorează, altele le explică, considerând că cititorii de azi nu mai ştiu nimic de eşichierul politic al anilor 90.

În fine, deşi după anul 2000, Valentin Iordache nu a mai desenat  pentru publicare, el a continuat să realizeze scurte BD, ca material didactic pentru orele sale de franceză.

Marian Mirescu a adunat şi aceste BD-uri în paginile a alte două numere din fanzinul Sanki.

Jocul cu codul benzii desenate. Aţi înţeles, desigur, că V. Iordache a desenat aici copii desenând o BD pe partea interioară a unui geam! Nimeni nu a mai făcut aşa ceva în România!

Nu am înţeles niciodată de ce Valentin Iordache nu este apreciat la justa sa valoare de către bedefilii români. S-ar putea să fie vorba doar de o simplă problemă de comunicare. În  calitatea sa de editor de fanzine de 30 de ani, Marian Mirescu ar fi trebuit să ştie că o publicaţie nu este suficient să fie editată, ea mai trebuie şi promovată.

 Dacă nu şi-ar fi consumat energia miştocărind  marii noştri autori de BD pe internet, dacă nu ar  fi pierdut  timpul pe pagina de facebook a sfertodoctului grobian Ratoiu şi s-ar fi concentrat pe promovarea ultimului său adevărat prieten, probabil că acesta ar fi fost mult mai cunoscut de bedefili, care nici nu ştiu ce pierd pentru că nu citesc benzile desenate ale lui Valentin Iordache.

Iată câteva monstre: 

Valentin Iordache - un geniu al benzii desenate româneşti!